Cazul elevului Platon

un text de Radu Sigheti


PROBLEME
Un semn de intrebare sunt scolile de fotografie, mai ales pseudo-scolile de fotografie, acele cursuri, seminarii sau workshop-uri tinute de diversi fotografi care nu au experienta necesara pentru a face acest lucru, nu au o calificare profesionala, pedagogica si nu au cursurile acreditate de Ministerul Invatamantului sau de cel al Muncii.

Foarte multi oameni se duc la aceste cursuri pentru a invata sau progresa in fotografie, sistemul digital a permis o dezvoltare ultra rapida in acest domeniu de activitate. Nu este nimic rau in asta, dimpotriva, tot mai multi oameni descopera ca au talent, dar nu sunt pregatiti sa faca fata normelor deontologice si legale ale fotografiei profesioniste.

Unele scoli califica fotografi cu diploma, dupa cursuri de aproximativ 120 de ore. Eu nu cred ca acei absolventi chiar pot demara de unii singuri in aceasta meserie, ar trebui sa faca mult mai multa practica, de preferat langa un profesionist in domeniu care poate sa le indrume primii pasi.

Ar trebui ca toate aceste cursuri, workshop-uri fara acreditare sa fie verificate si, daca programul lor nu corespunde, ar trebui restructurate, conform normelor, sau inchise. Cele acreditate ar trebui sa aiba mai multi profesori, nu doar unul singur, pentru a realiza o mai buna metoda de predare, coordonare si diversitate in abordarea diferitelor genuri de fotografie. Fotografii consacrati ar trebui sa sprijine aceste activitati si sa se implice prin prezentari in cadrul cursurilor.

ACORDUL
In practica uzuala de stiri/reportaj, fotografiezi in spatiul public sau la evenimente organizate unde posezi o acreditare in acest scop. Demersul in acest caz ar fi trebuit facut de elev catre conducerea scolii in scris, prin email sau o scrisoare inregistrata la registratura, sustinuta de o nota din partea scolii de fotografie care sa ceara politicos institutie de invatamant sa sustina elevul in realizarea proiectului si sa explice natura lui. Acest lucru ar fi generat conform legii un raspuns in scris din partea scolii.

In acest caz acordul a fost dat verbal, sustine elevul Tudor Platon. Daca acesta este adevarul, un acord verbal al profesorilor catre proprii elevi poate tine loc de acord scris. Ca elev crezi in cuvantul profesorului, crezi in tot ceea ce te invata.

In practica, am fost in multe locuri si am realizat reportaje in spitale, crese cu copii afectati de SIDA sau abandonati, cu acordul verbal al conducerii. In multe cazuri fotografiile au generat diverse reactii, dar nimeni nu s-a suparat deoarece au fost facute cu acordul conducerii respective si aratau situatia reala din acele locuri, problemele pe care le aveau si conditiile in care copiii traiau. Din multe locuri am fost contactat dupa reportaj si am primit multumiri, oamenii spunandu-mi deschis ca atunci cand au vazut fotografiile nu le-au placut, dar dupa aparitia lor in presa au primit ajutoare si suport international.

CORECTITUDINE
Cred ca toata lumea ar trebui sa inteleaga si punctul de vedere al profesorilor. Regulamentul scolar reglementeaza acest lucru si profesorii sunt obligati sa-l respecte, ei nu pot sta nepasatori in fata faptelor aratate in imagini.

“Art. 7. — (1) În unitățile, în instituțiile de învățământ și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale sunt interzise activitățile care încalcă normele de moralitate și orice activități care pot pune în pericol sănătatea și integritatea fizică sau
psihică a copiilor și a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic, precum și activitățile de natură politică și prozelitismul religios.”

Este datoria si obligatia profesorilor sa sanctioneze elevii care savarsesc abateri. De asemenea, ei trebuie sa se gandeasca la ceilalti elevi din scoala si sa-i protejeze.

In cazul nostru, unul a realizat fotografiile in care ceilalti apareau in ipostaze care incalca normele de moralitate. Imi cer scuze, dar nu inteleg: tocmai cel care descopera, aduce in fata aceste probleme (pentru corpul didactic) este cel sanctionat? Deci daca eu descopar niste lucruri si le arat asa cum sunt inseamna ca sunt vinovat de ceea ce fotografiez?
Se spune ca elevul Tudor Platon are multe absente nemotivate, ar terbui sanctionat pentru asta nu pentru fotografii.

Deci, ce au facut de fapt cei cinci elevi care au fost mutati la alta scoala? Au fost fotografiati uitandu-se la o pagina de internet cu o femeia in desuuri, nu se uitau la un site porno, au jucat poker la catedra, nu la un casino din oras si nu in timpul programului scolar, au fumat in subsolul cladirii, care nu cred ca este considerat sala de curs. Fiind in clasa XII au toti pese 18 ani, sunt majori, raspunzatori de faptele lor. Daca se uitau la un site porno la un internet café nu era o problema, daca jucau bridge nu poker nu era o problema, daca fumau pe trotuar in fata scolii si in vazul profesorilor nu era o problema.

Eu, daca as fi profesor acolo, as trata acest reportaj asa: mi-as asuma realitatea din scoala, as discuta cu elevii respectivi si le-as explica ca ceea ce fac in scoala contravine regulamentului, as multumi pentru fotoreportaj si as explica ca aceste fapte trebuiesc sanctionate. Dar nu as sanctiona atat de drastic, se poate folosi o mustrare scrisa, o scadere a notei la purtare. O asemenea sanctune ridica un semn de intrebare asupra profesorilor care se pare ca nu pot accepta o realitate prezenta in propria scoala. Ei trebuie sa invete din acest fotoreportaj ca ar trebui sa fie mai atenti la ce se intampla in jurul lor si ca munca de profesor nu se rezuma doar la orele de curs, profesorul este ca un parinte care vegheaza continuu asupra copilului.

AMINTIRI
De acord ca aceste activitati nu-si au locul intr-o scoala, dar ele se intampla frecvent, multi au postat amintiri despre scoala si toate seamana cu povestea in imagini a lui Tudor Platon. Toate acestea formeaza aminitirile care se povestesc cu nostalgie ani mai tarziu. Mi-as dori ca profesorii sa lase elevii sa fotografieze in scoala, chiar in timpul orelor cu aprobare verbala din partea lor, sa nu le interzica dreptul la amintiri. Aminitirile elevilor ii includ si pe profesori.

Poate profesorii pot face ca Platon, sa dialogheze cu elevii ca sa-i inteleaga, sa dialogheze cu elevii ca sa fie intelesi la randul lor. Sa sanctioneze faptele elevilor in mod corect, daca au dat un acord verbal sa nu-l ia inapoi, sa se gandeasca la ce mesaj transmit acelor elevi pe care ii indruma. Pot face acum ca profesori ceea ce le-a lipsit atunci cand erau elevi, pot imbunatati sistemul de invatamant si relatia elev-profesor.

Daca ar fi progresivi in gandire ar ramane in amintirea colectiva drept cei mai buni profesori, nu ca fiind cei care l-au exmatriculat pe Platon.