A fost odata ca niciodata un imparat! Privea piezis, avea nasul rosu iar mersul era incert!
Intr-o buna zi, imparatul, l-a chemat la palat pe vraci la sfat!
Langa tronul imparatului statea un bufon blond cu picioare lungi iar o pereche de sani enormi se iteau dintr-un decolteu neobisnuit. Tichia Louis Vuitton atarna jalnic pe o ureche iar fardul se scurgea pe fata tristului personaj.
Micul vraci se apropie cu pasi sfiosi de tronul, unde imparatul statea cu picioarele raschirate si o cupa de vin intr-un echilibru incert in mana-i tremuranda iar coroana statea smechereste pe-o ureche!
Si inteleptul imparat grai:
- Behehehe! Auzi, bai! Ia! Am chef de-o zbenguiala cu peizanii din imparatie! Ce poti sa faci in acest scop?
- Prea inteleptul meu imparat, zise vraciul cu un glas mic, am in ograda un harap! Munceste mult, e invatat si are un obicei ciudat! Vrea sa salveze pe toata lumea!
- Behehehe! Galgai imparatul si mai trase o dusca din cupa! Pai trimite-l la mine pe neispravit sa vad de ce este in stare! Dupa care se intoarse catre bufon si-l ciupi de fund.
Dupa un timp, nu foarte lung, veni si harapul la curtea imparatului. Venea cu pas cumpatat si aer smerit, modest, imbracat in vestminte albe.
- Behehehe! Tu esti ba, ala de vrea sa salveze lumea? O sa vorbesc cu Superman si Spiderman sa te ajute! Ce zici?
- Imparate! zise harapul cu ton cumpatat si serios. Io nu cer nimic! Ma descurc cum pot! Oamenii imi dau ce pot si cum pot! Am o caruta si cativa voluntari cu care ma descurc!
- Bahahahaha! Tu nu fii obraznic cu mine! Crezi ca de prost m-am dus eu la Viena sa imi operez coloana? Hehehehe! Galgai, trase o dusca si mai ciupi odata de fund bufonul!
- Imparate! Spune ce vrei de la mine! Am o gradama de treaba, oameni de tratat sau de trimis caruta sa ii descarcerez din accidentele de pe ulitele imparatiei!
- Esti obraznic! Nu stii sa ma amuzi! Ma enervezi...ma simt iritat! Tu nu stii sa injuri?
- Ce inseamna a injura? intreba smerit harapul.
- Bahahaha! Ce p..la mea? Ma sfidezi? Ce baaaahahahaha.....dar graiul imparatului pieri intr-o tuse galgaita, i se bulbucara ochii, fata i se invineti iar pocalul cu vin il scapa pe dusumelele de marmura imprastiind vinul sangeriu. Imparatul se prabusi pe marmura rece cu ochii ca de melc, mai ciupi odata fundul bufonului si isi dadu obstescul sfarsit ragaind: bahahahaha!
Harapul incerca in zadar sa il ajute pe imparat! Caruta de interventie rapida fusese confiscata!
vineri, 13 ianuarie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Uneori mă gândesc că singurul scop al acestui împărat e să existe pentru voi, de unde şi zicala, dacă nu ar fi nu s-ar povesti.
Trimiteți un comentariu